Istorii cu tâlc: Cum pot deveni călugăr?

Odată, Macarie Egipteanul a mers de la Sketis la muntele Nitriei, la liturghia avvei Pambo. Bătrânii de aici l-au rugat: „Spune un cuvânt fraţilor!“. El a zis: „Eu încă nu am devenit călugăr, dar am văzut călugări. Odată, stăteam în chilia mea, la Sketis, şi mă sâcâiau gândurile, zicându-mi: «Du-te în pustiu şi vezi ce-i acolo!». M-am luptat cinci ani cu gândul acesta, întrebându-mă: oare nu vine de la demoni? Dar cum gândul stăruia, am plecat în pustiu. Şi am găsit acolo un iezer cu apă, iar în mijlocul iezerului o insulă. Când fiarele pustiului au venit să se adape, am văzut în mijlocul lor doi oameni goi şi am început să tremur din tot trupul, gândindu-mă că sunt duhuri. Dar ei m-au văzut că tremur şi mi-au zis: «Nu te teme, şi noi suntem oameni». Eu i-am întrebat: «De unde sunteţi şi cum aţi ajuns în pustiul acesta?». Ei au răspuns: «Suntem de la chinovie. Ne-am înţeles între noi şi am venit aici împreună, acum patruzeci de ani: unul este egiptean şi celălalt libian». Apoi m-au întrebat ei pe mine: «Ce se mai întâmplă în lume, plouă la timp, sunt de toate?». Eu le-am zis: «Da». I-am întrebat din nou: «Cum pot deveni călugăr?». Ei îmi zic: «Dacă nu renunţi la tot ce-i lumesc, nu poţi deveni călugăr». Le-am răspuns: «Dar eu sunt slab, nu pot face ca voi». Ei mi-au zis: «Dacă nu poţi face ca noi, stai în chilia ta şi plânge-ţi păcatele». I-am întrebat: «Iarna nu vă este frig? Vara nu vă ardeţi trupurile?». Ei au zis: «Dumnezeu ne-a rânduit astfel, încât iarna să nu ne fie frig, iar vara să nu ne vatăme arşiţa». De aceea vă spun, eu încă n-am devenit călugăr, dar am văzut călugări. Iertaţi-mă, fraţilor“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)