„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Cum pot deveni călugăr?
Odată, Macarie Egipteanul a mers de la Sketis la muntele Nitriei, la liturghia avvei Pambo. Bătrânii de aici l-au rugat: „Spune un cuvânt fraţilor!“. El a zis: „Eu încă nu am devenit călugăr, dar am văzut călugări. Odată, stăteam în chilia mea, la Sketis, şi mă sâcâiau gândurile, zicându-mi: «Du-te în pustiu şi vezi ce-i acolo!». M-am luptat cinci ani cu gândul acesta, întrebându-mă: oare nu vine de la demoni? Dar cum gândul stăruia, am plecat în pustiu. Şi am găsit acolo un iezer cu apă, iar în mijlocul iezerului o insulă. Când fiarele pustiului au venit să se adape, am văzut în mijlocul lor doi oameni goi şi am început să tremur din tot trupul, gândindu-mă că sunt duhuri. Dar ei m-au văzut că tremur şi mi-au zis: «Nu te teme, şi noi suntem oameni». Eu i-am întrebat: «De unde sunteţi şi cum aţi ajuns în pustiul acesta?». Ei au răspuns: «Suntem de la chinovie. Ne-am înţeles între noi şi am venit aici împreună, acum patruzeci de ani: unul este egiptean şi celălalt libian». Apoi m-au întrebat ei pe mine: «Ce se mai întâmplă în lume, plouă la timp, sunt de toate?». Eu le-am zis: «Da». I-am întrebat din nou: «Cum pot deveni călugăr?». Ei îmi zic: «Dacă nu renunţi la tot ce-i lumesc, nu poţi deveni călugăr». Le-am răspuns: «Dar eu sunt slab, nu pot face ca voi». Ei mi-au zis: «Dacă nu poţi face ca noi, stai în chilia ta şi plânge-ţi păcatele». I-am întrebat: «Iarna nu vă este frig? Vara nu vă ardeţi trupurile?». Ei au zis: «Dumnezeu ne-a rânduit astfel, încât iarna să nu ne fie frig, iar vara să nu ne vatăme arşiţa». De aceea vă spun, eu încă n-am devenit călugăr, dar am văzut călugări. Iertaţi-mă, fraţilor“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








