„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Darurile lui Dumnezeu
Odată, un drumeţ se odihnea la umbra unui copac. Deodată a văzut o trăsură boierească cu patru cai, în care şedea comod un boier. Omul, văzând trăsura, îşi zise:
- Cum nu face Dumnezeu dreptate pe pământ! De ce acestuia i-a dat trăsură cu patru cai, iar mie nu mi-a dat măcar un cal, cât de rău, să-mi pot târâi şi eu păcatele? După cum ofta şi îşi plângea norocul, a văzut un orb ducea în spate pe un olog. Călătorul, chiar dacă năcăjit, s-a liniştit şi a zis cu bucurie: - Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos, mă pot hrăni sin-gur şi nu sunt ca aceştia. Bine au mai zis părinţii noştri: oamenii sunt asemenea degetelor de la mână - nu sunt la fel. Această pildă ne învaţă să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile pe care le primim de la El şi că milostenia întăreşte legătura dintre oameni. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)








