„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Istorii cu tâlc: Darurile lui Dumnezeu
Odată, un drumeţ se odihnea la umbra unui copac. Deodată a văzut o trăsură boierească cu patru cai, în care şedea comod un boier. Omul, văzând trăsura, îşi zise:
- Cum nu face Dumnezeu dreptate pe pământ! De ce acestuia i-a dat trăsură cu patru cai, iar mie nu mi-a dat măcar un cal, cât de rău, să-mi pot târâi şi eu păcatele? După cum ofta şi îşi plângea norocul, a văzut un orb ducea în spate pe un olog. Călătorul, chiar dacă năcăjit, s-a liniştit şi a zis cu bucurie: - Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos, mă pot hrăni sin-gur şi nu sunt ca aceştia. Bine au mai zis părinţii noştri: oamenii sunt asemenea degetelor de la mână - nu sunt la fel. Această pildă ne învaţă să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile pe care le primim de la El şi că milostenia întăreşte legătura dintre oameni. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)





