„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Despre apărarea şi mărturisirea credinţei
Odată, un eretic a înroşit doi drugi de fier, pe care i-a pus unul peste altul şi cu lovituri de ciocan i-a unit, apoi a zis:
- Tot asemenea cele două naturi, dumnezeiască şi omenească, din Iisus Hristos sunt contopite într-una singură în Persoana Lui. Din întâmplare, era prezent şi un creştin bine iniţiat în cele religioase. Acesta, plin de curajul credinţei, i-a strigat ereticului: - Te înşeli grozav. Dacă tu asemeni pe om cu drugul de fier, pe Dumnezeu trebuie să-l asemeni cel puţin cu un drug de aur. Uneşte-le pe aceste două şi răspunde-mi apoi, vor deveni ele una din aur curat sau fier curat? Nu va rămâne fiecare parte ceea ce a fost? La fel rămân cele două naturi deosebite în Persoana lui Iisus Hristos. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)








