„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istorii cu tâlc: Despre comportamentul creştinului
Fericitul Pior, după ce a lucrat, vara, la cineva, şi-a amintit că se cuvine să-şi ia plata. Dar cum stăpânul n-a vrut să-i dea nimic, s-a întors la mănăstire. Apoi, când a venit vremea, s-a dus iar şi a secerat pe ogorul aceluia, dar el nu i-a dat nici un ban şi s-a întors la mănăstire. Când s-a împlinit al treilea an, bătrânul şi-a făcut treaba ca de obicei şi a plecat iarăşi fără să primească nimic. Dumnezeu l-a cercetat pe proprietar şi el, luând plata, a început să-l caute pe Sfânt pe la toate mănăstirile. Cum l-a găsit, i-a căzut la picioare, dar bătrânul i-a dat banii înapoi zicând: „Mie mi-a răsplătit Domnul“. Şi l-a îndemnat să dea banii preotului, la biserică. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)