„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Despre judecata omenească şi judecata divină
Odată, avva Adelphios, episcopul Nilupolisului, s-a dus la avva Sisoe, pe muntele avvei Antonie, şi când se pregătea de plecare, înainte de a porni la drum, el i-a pus să mănânce, dis-de-dimineaţă; şi era post. Au aşezat masa când, iată, câţiva fraţi bat la poartă. şAvva Sisoeţ a zis ucenicului său: „Dă-le puţină fiertură, că sunt osteniţi“. Avva Adelphios îi zice: „Lasă-i, ca să nu spună că avva Sisoe mănâncă de dimineaţă“. Bătrânul a luat aminte, dar i-a zis ucenicului: „Mergi şi dă-le“. Aceia, văzând fiertura, au întrebat: „Aveţi oaspeţi? Oare şi bătrânul mănâncă laolaltă cu ei?“. Fratele a răspuns: „Da“. Atunci ei s-au tulburat şi au început să zică: „Să vă ierte Dumnezeu, fiindcă l-aţi lăsat pe bătrân să mănânce până acum. Nu ştiţi că pentru asta se va chinui multe zile?“. Când i-a auzit episcopul, s-a închinat în faţa bătrânului şi i-a zis: „Iartă-mă, avva, eu am judecat omeneşte, tu însă ai făcut după Dumnezeu“. Avva Sisoe îi răspunde: „Dacă nu-l slăveşte Dumnezeu pe om, slava oamenilor nu înseamnă nimic“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








