„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu
Un farmacist a fost trezit într-o noapte de un băiat, care i-a cerut o doctorie pentru mama sa grav bolnavă. Farmacistul în grabă mare şi din nebăgare de seamă i-a dat băiatului o sticlă cu o doctorie greşită. După plecarea băiatului, observă cu groază greşeala comisă. A alergat în stradă, a strigat în gura mare după băiat, dar acesta dispăruse. O nelinişte nespusă cuprinse pe bietul farmacist. Atunci împins de o forţă irezistibilă se aruncă în genunchi şi rugă pe Dumnezeu să-l scape de nenorocirea sa. Abia îşi termină rugăciunea şi la uşă se auzeau lovituri puternice. Deschizând uşa, intră băiatul de mai înainte, care îi spuse plângând că fugise spre casă, a căzut şi a spart sticla cu doctoria. Din ziua aceasta, farmacistul deveni cel mai bun creştin. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)








