„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Despre recunoştinţă
În războiul din 1856, un ofiţer grav rănit l-a rugat pe un prusac să-l ucidă pentru a nu mai suferi. Însă prusacul l-a dus la un spital, unde a fost îngrijit şi s-a vindecat. Drept recunoştinţă, ofiţerul i-a dat un ceas din aur. După război, prusacul a venit în Austria pentru a-şi găsi ceva de lucru. Din întâmplare, a intrat în castelul prinţului Eszterhazi, iar acestuia i s-a părut că-l cunoaşte pe noul venit. L-a întrebat dacă a luat parte la război şi dacă a salvat viaţa unui austriac.
- Da, îi răspunse, şi drept recunoştinţă am primit acest ceas din aur. - Eu sunt acela, a zis prinţul, şi drept recunoştinţă te primesc în serviciul meu. Omul a rămas la castel şi a trăit toată viaţa nu ca un servitor, ci ca un prieten al prinţului. (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)








