„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istorii cu tâlc: Dovada compătimirii
Pe un vapor care mergea spre America, călătorea odată o familie foarte săracă: tatăl, mama şi patru copii mici. Nenorocirea a făcut ca, pe drum, tatăl, nădejdea familiei, să moară. Rămaşi fără sprijinul tatălui, mama şi copiii se zbăteau în mrejele mizeriei. Cei din jurul lor îi compătimeau, cu excepţia unuia, care tăcea şi se arăta indiferent. După puţin timp, văzând acesta feţele mirate ale celor ce se văicăreau compătimind, a băgat mâna în buzunar, a scos o hârtie de 100 de dolari şi zis:
- Iată aici proba compătimirii mele pentru această familie. Şi întorcându-se către ceilalţi tovarăşi de drum, a adăugat: - Dar dumneavoastră ce dovadă daţi? În felul acesta s-a adunat o sumă frumuşică pentru nenorocita familie. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)