„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători un
Istorii cu tâlc: Drumul lui Dumnezeu
Odată, avva Ammonas a vrut să treacă fluviul, dar găsind corabia în reparaţie, s-a aşezat lângă ea. A venit o altă luntre şi i-a trecut pe toţi cei care se aflau pe mal. Fraţii îl îmbie: „Vino şi tu, avva, să treci cu noi!“. Dar el zice: „Eu nu mă urc decât în corabia pentru toată lumea“. Avea cu el un snop de ramuri de palmier şi s-a aşezat să împletească funie şi s-o despletească, până când s-a dres corabia. Şi atunci a trecut. Fraţii i s-au închinat şi l-au întrebat: „De ce-ai făcut aceasta?“. Bătrânul zice: „Ca să nu umblu tot timpul grăbit de gândul meu, ci să merg încet, cu rânduială, pe drumul lui Dumnezeu“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)





