În vremea aceea, Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de cele întâmplate. Și, iată, doi dintre ucenici mergeau în
Istorii cu tâlc: Dumnezeu are milă de viteji
Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: „Mă uit la mine: unde mă duc, găsesc ajutor“. Bătrânul îi zice: „Şi pe cei cu sabia în mână Dumnezeu îi miluieşte în vremurile noastre. Dacă suntem viteji, El are milă de noi“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)