„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: „Dumnezeu este scăparea noastră“
Avva Moise a zis: „Dacă fapta nu consună cu rugăciunea, degeaba te osteneşti“. Un frate a întrebat: „Ce înseamnă: fapta trebuie să consune cu rugăciunea?“. Bătrânul a zis: „Înseamnă să nu mai facem păcatele pentru care ne rugăm. Când omul renunţă la propria voinţă, atunci Dumnezeu se împacă cu dânsul şi-i primeşte rugăciunea“. Un frate a întrebat: „În toate ostenelile omului, ce-l ajută mai mult?“. Bătrânul îi zice: „Dumnezeu îl ajută. Căci este scris: «Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea, ajutorul nostru în necazurile care ne-au lovit foarte tare»“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








