„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei. Dar, deși a făcut atâtea
Istorii cu tâlc: „Dumnezeu este scăparea noastră“
Avva Moise a zis: „Dacă fapta nu consună cu rugăciunea, degeaba te osteneşti“. Un frate a întrebat: „Ce înseamnă: fapta trebuie să consune cu rugăciunea?“. Bătrânul a zis: „Înseamnă să nu mai facem păcatele pentru care ne rugăm. Când omul renunţă la propria voinţă, atunci Dumnezeu se împacă cu dânsul şi-i primeşte rugăciunea“. Un frate a întrebat: „În toate ostenelile omului, ce-l ajută mai mult?“. Bătrânul îi zice: „Dumnezeu îl ajută. Căci este scris: «Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea, ajutorul nostru în necazurile care ne-au lovit foarte tare»“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)



.jpg)


