„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Istorii cu tâlc: „Dumnezeu este scăparea noastră“
Avva Moise a zis: „Dacă fapta nu consună cu rugăciunea, degeaba te osteneşti“. Un frate a întrebat: „Ce înseamnă: fapta trebuie să consune cu rugăciunea?“. Bătrânul a zis: „Înseamnă să nu mai facem păcatele pentru care ne rugăm. Când omul renunţă la propria voinţă, atunci Dumnezeu se împacă cu dânsul şi-i primeşte rugăciunea“. Un frate a întrebat: „În toate ostenelile omului, ce-l ajută mai mult?“. Bătrânul îi zice: „Dumnezeu îl ajută. Căci este scris: «Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea, ajutorul nostru în necazurile care ne-au lovit foarte tare»“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)