„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Istorii cu tâlc: Dumnezeu iubeşte şi binecuvântează pe cei milostivi
Cuviosul Ilarion cel Mare avea obiceiul de a cerceta mănăstirile împreună cu câţiva călugări. Un călugăr primitor de oaspeţi avea o vie, şi el l-a primit pe Ilarion cu mare dragoste şi bucurie, rugându-i pe călugării care erau cu dânsul să se ducă la vie şi să culeagă struguri. Cuviosul, văzând bunătatea călugărului, a blagoslovit via. Şi Dumnezeu i-a răsplătit bunătatea călugărului: în vara aceea el a strâns mai mult de trei sute de măsuri de vin. Un alt călugăr, zgârcit şi rău la inimă, văzând pe Ilarion că trecea cu călugării, a pus la via lui paznici, ca nimeni să nu ia nici măcar un strugure. Călugărul zgârcit a strâns puţină roadă din via lui, iar vinul pe care l-a făcut a fost acru. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)





