„În vremea aceea, când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, către Muntele care se cheamă al Măslinilor, a trimis Iisus pe doi dintre ucenici, zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el
Istorii cu tâlc: Dumnezeu iubeşte şi binecuvântează pe cei milostivi
Cuviosul Ilarion cel Mare avea obiceiul de a cerceta mănăstirile împreună cu câţiva călugări. Un călugăr primitor de oaspeţi avea o vie, şi el l-a primit pe Ilarion cu mare dragoste şi bucurie, rugându-i pe călugării care erau cu dânsul să se ducă la vie şi să culeagă struguri. Cuviosul, văzând bunătatea călugărului, a blagoslovit via. Şi Dumnezeu i-a răsplătit bunătatea călugărului: în vara aceea el a strâns mai mult de trei sute de măsuri de vin. Un alt călugăr, zgârcit şi rău la inimă, văzând pe Ilarion că trecea cu călugării, a pus la via lui paznici, ca nimeni să nu ia nici măcar un strugure. Călugărul zgârcit a strâns puţină roadă din via lui, iar vinul pe care l-a făcut a fost acru. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)





