„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Dumnezeu iubeşte şi binecuvântează pe cei milostivi
Cuviosul Ilarion cel Mare avea obiceiul de a cerceta mănăstirile împreună cu câţiva călugări. Un călugăr primitor de oaspeţi avea o vie, şi el l-a primit pe Ilarion cu mare dragoste şi bucurie, rugându-i pe călugării care erau cu dânsul să se ducă la vie şi să culeagă struguri. Cuviosul, văzând bunătatea călugărului, a blagoslovit via. Şi Dumnezeu i-a răsplătit bunătatea călugărului: în vara aceea el a strâns mai mult de trei sute de măsuri de vin. Un alt călugăr, zgârcit şi rău la inimă, văzând pe Ilarion că trecea cu călugării, a pus la via lui paznici, ca nimeni să nu ia nici măcar un strugure. Călugărul zgârcit a strâns puţină roadă din via lui, iar vinul pe care l-a făcut a fost acru. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)








