„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Dumnezeu iubeşte sufletele curate
Avva Sisoe povestea: „Când eram la Sketis, cu Macarie, am plecat la secerat şapte oameni, şi în urma noastră o văduvă culegea spice plângând fără oprire. Bătrânul l-a chemat pe stăpânul ogorului şi l-a întrebat: «Ce-a păţit bătrâna aceasta, de plânge întruna?» El îi zice: «Bărbatul ei a primit de la cineva un amanet, dar a murit brusc şi n-a spus unde l-a pus. Acum stăpânul amanetului vrea să-i înrobească pe ea şi pe copiii săi». Bătrânul îi zice: «Spune bătrânei să vină la noi, unde ne odihnim de arşiţă». Femeia a venit şi bătrânul a întrebat-o: «De ce plângi tot timpul?». Ea a răspuns «Bărbatul meu a murit, după ce a luat amanet de la cineva, şi n-a spus unde l-a pus». Bătrânul îi zice: «Hai să-mi arăţi unde l-aţi îngropat pe om». I-a luat pe fraţi şi au plecat împreună cu femeia. Când au ajuns la mormânt, bătrânul i-a zis femeii: «Acum du-te acasă». Apoi fraţii s-au rugat, iar bătrânul a strigat la mort: «Cutare, unde ai pus amanetul celuilalt?». El a răspuns: «L-am ascuns acasă la mine, sub picioarele patului». Bătrânul îi zice: «Întoarce-te să dormi până la ziua învierii». Văzând aceasta, fraţii au căzut la picioarele lui, dar bătrânul le-a zis: «Nu datorită mie s-a întâmplat minunea, căci eu nu sunt nimic. Dumnezeu a făcut lucrul acesta datorită văduvei şi orfanilor. Iată ce-i măreţ: Dumnezeu vrea sufletul fără păcate şi dacă un astfel de suflet cere, i se va da». Apoi s-au dus şi i-au zis bătrânei unde se află amanetul, ea l-a luat, l-a înapoiat stăpânului şi şi-a eliberat copiii. Toţi care au auzit L-au slăvit pe Dumnezeu. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








