„Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe.
Istorii cu tâlc: Fă cât poţi!
Un frate l-a întrebat pe avva Pistamon: „Ce să fac, nu am stare când îmi vând munca mea?“. Bătrânul i-a zis: „Şi avva Sisoe şi toţi ceilalţi îşi vând munca lor, nu e nici un rău. Când vinzi, spune o singură dată preţul mărfii. Apoi, dacă vrei să laşi puţin din preţ, e treaba ta. Aşa o să te linişteşti“. Fratele îl întreabă iarăşi: „Dar dacă vreodată am ce-mi trebuie, tot vrei să lucrez?“. Bătrânul i-a zis: „Chiar dacă ai ce-ţi trebuie, nu lăsa lucrul de izbelişte. Fă cât poţi, dar nu cu tulburare“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








