„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că zidiți mormintele prorocilor și împodobiți pe ale drepților și ziceți: Dacă am fi fost noi în
Istorii cu tâlc: Fericiţi cei ce plâng
Se spunea că, în tot timpul vieţii sale, când stătea jos şi lucra cu mâinile, avva Arsenie ţinea un petic de haină în sân, ca să-şi şteargă lacrimile ce-i picurau din ochi. Auzind avva Pimen că a adormit întru Domnul, a plâns, zicând: „Fericit eşti, avva Arsenie, că te-ai plâns în lumea aceasta. Cine nu se plânge pe sine aici, va plânge veşnic dincolo. Aşadar, ori de bună voie aici, ori de chinuri dincolo, nu se poate să nu plângem“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)



.jpg)


