În vremea aceea, Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de cele întâmplate. Și, iată, doi dintre ucenici mergeau în
Istorii cu tâlc: Foloasele postului şi ale rugăciunii
Fratele a întrebat pe avva Moise: „Ce fac posturile şi vegherile?“. Bătrânul îi răspunde: „Fac sufletul smerit, pentru că este scris: «Uită-te la smerenia şi la truda mea şi iartă-mi toate păcatele». Dacă sufletul dă asemenea roade, şi Dumnezeu se apleacă spre el, datorită lor“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)