„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Iisus, cel mai bun prieten al creştinului
Un tânăr bogat, dar destrăbălat, şi-a pierdut averea la cărţi, făcând chiar şi datorii. Nespus de iritat în urma pierderii, a început să înjure pe Dumnezeu şi să-L provoace, zicând:
- Mai fă-mi acum, Dumnezeule, vreun rău, dacă poţi. Abia a făcut încă câţiva paşi spre casă, şi a căzut, rupându-şi piciorul. În loc să-şi revină, a continuat cu batjocurile, zicând: - Dacă are plăcere să mă nimicească, să continue! Ajuns acasă, a fost cuprins de friguri. Un servitor, care-l auzise înjurând, a intrat la el şi i-a zis că un prieten bun vrea să-i vorbească. - Să intre, a zis bolnavul. Atunci servitorul a scos de la piept o cruce şi a întins-o, zicând: - Iată, stăpâne, acesta este cel mai bun prieten, acesta nu vă doreşte moartea, căci El a murit pe cruce şi pentru sufletul dumneavoastră. Stăpânul a luat crucea cu sufletul plin de părere de rău şi a simţit că o linişte dumnezeiască începe să-l stăpânească. - Doamne Iisuse Hristoase, zise stăpânul, tu eşti cel mai bun prieten al meu. Acesta a fost momentul revenirii lui la adevărata credinţă. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)








