„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Istorii cu tâlc: Înţelepciunea unui părinte
Un frate a venit la avva Pimen şi-i zice: „Îmi semăn ogorul şi dau din el pomană“. Bătrânul îi zice: „Bine faci“. Fratele s-a dus cu mare osârdie şi a sporit în facerea de bine. Avva Anub a auzit povestea şi-l întreabă pe avva Pimen: „Nu te temi de Dumnezeu să spui asemenea vorbe fratelui?“. Bătrânul a tăcut, iar după două zile trimite după frate şi-i zice de faţă cu Anub: „Ce mi-ai spus mai deunăzi, că aveam gândul la altceva?“. Fratele îi zice: „Am spus că îmi semăn ogorul şi dau din el pomană“. Avva Pimen i-a zis: „Eu am crezut că vorbeşti despre fratele tău mirean. Dacă tu faci asta, află că nu este treabă de călugăr“. Auzind fratele s-a întristat şi a zis: „Dar nu ştiu să fac altceva şi nu pot să rămân cu ogorul nesemănat“. După ce a plecat, avva Anub s-a plecat înaintea avvei Pimen şi i-a zis: „Iartă-mă!“. Avva Pimen i-a răspuns: „Am ştiut de la început că nu e treabă de călugăr, dar am vorbit după cugetul lui, îmboldindu-l să se ostenească întru milostenie. Acum va face acelaşi lucru, dar plin de supărare“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)





