„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Înţelepciunea, virtutea cea mai însemnată a creştinului
La o adunare a călugărilor şi asceţilor din Theba Egiptului, prezidată de arhimandritul Anton, s-a pus întrebarea care este cea mai însemnată virtute. O parte dintre monahi au răspuns smerenia, alţii iubirea de singurătate, alţii mărinimia etc. În cele din urmă şi-a spus părerea şi Antonie: „Toate virtuţile sunt însemnate şi demne de laudă, vorbesc din experienţă, însă înţelepciunea este virtutea care se distinge cel mai mult dintre toate. Ea conţine toate virtuţile, le conduce pe toate şi ajută pe om să ajungă la toate virtuţile, iar fără ea omul cade“. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)








