Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istorii cu tâlc: Iubirea lui Iisus

Istorii cu tâlc: Iubirea lui Iisus

Data: 03 Aprilie 2009

Sfânta Margareta din Antiohia Pisidiei era fiica unui preot bătrân. Convertindu-se la creştinism, a fost alungată din casa părintească şi silită să păzească o turmă de oi; ea s-a supus cu bucurie deoarece suferea pentru Iisus Hristos. Văzând-o odată un prefect, a fost impresionat de frumuseţea ei şi se hotărî să o ia în căsătorie. A luat-o cu el, dar aflând că este creştină, a citat-o oficial în faţa tribunalului său.

- Care îţi este numele?, a întrebat-o.

- Oamenii îmi spun Margareta, dar în Sfântul Botez am primit un nume mai scump. Mă numesc creştină şi mărturisesc cu inima şi cu gura pe Iisus Hristos.

Alibrius, prefectul, a îndemnat-o să jertfească zeilor, ameninţând-o cu cele mai groaznice chinuri.

Margareta a răspuns:

- Dacă Mântuitorul Iisus Hristos n-ar fi decât un om, cum crezi tu, şi dacă nu ar fi în acelaşi timp Dumnezeu adevărat şi om adevărat, ameninţările tale m-ar putea înfricoşa, dar fiindcă El este regele cerului şi al pământului şi are o aşa de mare putere, încât, dacă ar vrea, într-un moment te-ar putea arunca de viu în iad, ar fi o prostie să mă lepăd de un astfel de Stăpân, pentru a-mi înclina capul în faţa idolilor fără viaţă. Deci, fii sigur, judecătoriile, că nu voi asculta de edictele împăraţilor. Ucide-mă, dacă vrei, sfâşie-mă, arde-mă de vie, omoară-mă, dar niciodată nu mă vei despărţi de iubirea lui Iisus.

Tiranul a poruncit să fie sfâşiată cu un cleşte de fier, apoi să fie arsă cu făclii, iar la urmă a fost aruncată într-o căldare cu apă clocotită. (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)