„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Istorii cu tâlc: Lacrimile pocăinţei
Povesteau că avva Sisoe s-a îmbolnăvit. Bătrânii se adunaseră împrejurul său, iar el le vorbea. Îl întreabă: „Ce vezi, avva?“. El zice: „Văd pe unii venind spre mine, iar eu îi rog să mă lase încă puţin, ca să mă pocăiesc“. Unul dintre bătrâni îi zice: „Şi dacă te lasă, ai avea putere şi acum să faci pocăinţă?“. Bătrânul îi zice: „Dacă nu pot face, măcar să plâng puţin pentru sufletul meu şi-mi ajunge“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)





