„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Lacrimile pocăinţei
Povesteau că avva Sisoe s-a îmbolnăvit. Bătrânii se adunaseră împrejurul său, iar el le vorbea. Îl întreabă: „Ce vezi, avva?“. El zice: „Văd pe unii venind spre mine, iar eu îi rog să mă lase încă puţin, ca să mă pocăiesc“. Unul dintre bătrâni îi zice: „Şi dacă te lasă, ai avea putere şi acum să faci pocăinţă?“. Bătrânul îi zice: „Dacă nu pot face, măcar să plâng puţin pentru sufletul meu şi-mi ajunge“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








