„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istorii cu tâlc: Lacrimile pocăinţei
Povesteau că avva Sisoe s-a îmbolnăvit. Bătrânii se adunaseră împrejurul său, iar el le vorbea. Îl întreabă: „Ce vezi, avva?“. El zice: „Văd pe unii venind spre mine, iar eu îi rog să mă lase încă puţin, ca să mă pocăiesc“. Unul dintre bătrâni îi zice: „Şi dacă te lasă, ai avea putere şi acum să faci pocăinţă?“. Bătrânul îi zice: „Dacă nu pot face, măcar să plâng puţin pentru sufletul meu şi-mi ajunge“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)