„În vremea aceea a venit Iisus de cealaltă parte a mării, în ținutul Gadarenilor. Iar după ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, care își avea locuința în
Istorii cu tâlc: Lacrimile pocăinţei
Povesteau că avva Sisoe s-a îmbolnăvit. Bătrânii se adunaseră împrejurul său, iar el le vorbea. Îl întreabă: „Ce vezi, avva?“. El zice: „Văd pe unii venind spre mine, iar eu îi rog să mă lase încă puţin, ca să mă pocăiesc“. Unul dintre bătrâni îi zice: „Şi dacă te lasă, ai avea putere şi acum să faci pocăinţă?“. Bătrânul îi zice: „Dacă nu pot face, măcar să plâng puţin pentru sufletul meu şi-mi ajunge“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)



.jpg)


