„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Lacrimile pocăinţei
Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: „Mă frământă gândurile rele: mă ţin departe de păcatele mele şi mă fac să fiu atent la neajunsurile fratelui meu“. Bătrânul îi povesteşte atunci despre avva Dioscoros, care, odată, stătea în chilie şi-şi plângea păcatele. În chilia de alături se afla un ucenic al său, care a venit şi, găsindu-l pe bătrân plângând, l-a întrebat: „De ce plângi, părinte?“. Bătrânul i-a răspuns: „Din pricina păcatelor mele“. Ucenicul i-a zis: „Dar nu ai păcate, părinte“. Bătrânul i-a răspuns: „Cu adevărat, fiule, dacă mi s-ar îngădui să-mi văd păcatele, n-ar fi de ajuns încă trei sau patru ca să mi le plângă“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








