„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: O lecţie despre iertarea aproapelui
Într-o mănăstire, un călugăr săvârşise un păcat. Stareţul a chemat pe toţi călugării la judecată. Unul a întârziat şi a venit în urma stăruinţelor stareţului. Dar a luat cu sine un coş plin cu nisip, pe care-l ducea în spinare. Fraţii l-au întrebat din care pricină poartă coşul în spinare. Călugărul a zis:
- Păcatele mele sunt multe ca nisipul din coş şi nu le văd, iar eu să judec pe altul? Călugării numaidecât l-au iertat pe cel care păcătuise şi toţi s-au pocăit. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)








