„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Istorii cu tâlc: Osteneala pentru fapte bune
O monahie lucra în ziua pomenirii unui mucenic, văzând-o altă soră, i-a zis: „Se poate să lucrezi acuma?“. Ea i-a răspuns: „Acum robul lui Dumnezeu s-a topit în chinuri şi suferinţe, oare nu se cuvine şi eu să mă ostenesc puţin pentru Dumnezeu pentru ca, având cu ce să mă hrănesc, să nu-i îngreuiez pe alţii sau, dând ceva celor ce nu au, să uşurez necazul lor?“. (Matericul, Editura Anastasia, 1995)





