„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Pilda avvei Pimen
Odată, un frate a păcătuit în chinovie. Trăia prin locurile acelea un pustnic, care nu ieşise de mult din chilia sa. Avva chinoviei s-a dus la bătrân şi i-a spus despre păcatul fratelui, iar acesta i-a zis: „Alungaţi-l“. După ce a ieşit din chinovie, fratele s-a aşezat într-o surpătură şi a început să plângă. Câţiva fraţi care mergeau la avva Pimen s-au nimerit să treacă pe acolo şi l-au auzit plângând, s-au apropiat şi l-au găsit jelindu-se cumplit. L-au rugat să se ridice şi să-l ducă la bătrân, dar el nu vroia, zicând: „Eu rămân să mor aici“. Fraţii au plecat la avva Pimen, i-au povestit ce şi cum, iar acesta i-a trimis după el, zicându-le: „Spuneţi-i aşa: «Avva Pimen te cheamă la dânsul»“. Fratele a venit, iar bătrânul, văzându-l necăjit, s-a ridicat, l-a îmbrăţişat, a glumit cu dânsul şi l-a poftit să ia o gustare. Apoi a trimis pe unul din fraţi la pustnic să-i zică: „De mulţi ani vreau să te văd, căci am auzit despre tine, dar, din reţinerea amândurora, nu ne-am întâlnit. Acum însă, întrucât Dumnezeu vrea şi avem prilejul, osteneşte-te până aici, ca să ne vedem“. Pustnicul nu ieşea din chilia sa, dar auzind cuvintele bătrânului şi-a spus: „Dacă Dumnezeu nu l-ar fi încredinţat pe bătrân, n-ar fi trimis după mine“. S-a sculat şi a venit la dânsul şi, după ce s-au îmbrăţişat cu bucurie şi s-au aşezat, avva Pimen i-a zis: „Undeva trăiau doi oameni şi amândoi aveau câte un mort. Unul şi-a lăsat mortul său şi s-a dus să-l plângă pe mortul celuilalt“. Auzind această pildă, pustnicul a fost străpuns până la lacrimi, şi-a amintit ce făcuse şi a zis: „Pimen este sus, sus la cer, iar eu jos, jos pe pământ“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








