„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Istorii cu tâlc: Poţi să-ţi judeci aproapele?
Odată, un frate de la Sketis a greşit. S-a întrunit adunarea bătrânilor şi l-au chemat şi pe avva Moise, dar el nu vroia să vină. Preotul a trimis după el, zicându-i: „Vino, oamenii te aşteaptă“. El s-a sculat şi a venit, cărând în spate un coş găurit plin cu nisip. Uimiţi de apariţia lui, fraţii l-au întrebat: „Ce înseamnă aceasta, părinte?“. Bătrânul le-a răspuns: „Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi ca să judec păcatele altuia“. Auzind aceasta, nu i-au mai spus nimic fratelui păcătos, ci i-au cerut iertare. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)





