„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Prietenul adevărat
Un om avea trei prieteni: banii, soţia şi credinţa în Dumnezeu. Înainte de a închide ochii, i-a chemat pe toţi trei pentru a-şi lua rămas bun. Celui dintâi i-a zis:
- Prietene, mor, adio! Amicul i-a răspuns: - Adio prietene, am să-ţi aprind o lumânare spre odihna sufletului tău! Cel de-al doilea şi-a luat rămas bun făgăduindu-i că o să-l însoţească până la mormânt. În sfârşit a venit şi cel de al treilea. - Mor, adio, a şoptit muribundul. - Nu vorbi aşa zicându-mi adio, a răspuns prietenul. De tine nu o să mă despart niciodată: dacă trăieşti, o să trăiesc şi eu, dacă mori, o să te urmez. Omul a murit. Banii i-au dat o lumânare, soţia l-a însoţit până la groapă, dar credinţa în Dumnezeu l-a urmat şi după moarte. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)








