„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istorii cu tâlc: Sfatul unui adevărat prieten
Doi prieteni discutau odată despre credinţă. Unul zise:
- Ce credinţă ai tu, prietene? Acela a răspuns: - Nici una, în privinţa aceasta sunt ca o coală de hârtie albă. Cel dintâi, care era un om foarte evlavios, îl sfătui: - Bagă de seamă, prietene, ca nu cumva să scrie diavolul numele pe ea. Aceste cuvinte au zguduit adânc sufletul prietenului. Din clipa aceea o rază din harul lui Dumnezeu i-a străbătut sufletul şi a început să se ocupe tot mai mult de credinţă, până ce ajunse să se roage aşa cum mama lui îl învăţase în copilărie. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)