„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Slujitorul cârtitor
Aproape de Karyes sihăstreau doi monahi într-o chilie. Odată, unul dintre ei s-a îmbolnăvit foarte tare şi celălalt, din păcate, se tânguia că trebuie să-l slujească. De aceea, îl ruga mereu pe Sfântul Pantelimon ori să-l tămăduiască repede pe bolnav, ori să-l ia din viaţa aceasta, ca să se slobozească de puţină osteneală ce ar fi făcut-o slujind pe bolnav.
Într-o zi, în timp ce îl ruga din nou pe Sfântul Pantelimon, i-a apărut Sfântul şi i-a spus: - De ce îmi ceri aceasta? Nu vezi că eşti gol de virtuţi? Pentru îngrijirea fratelui tău vei primi puţină plată de la Dumnezeu. Cuvintele Sfântului Pantelimon l-au cutremurat pe fratele slujitor. De atunci, l-a slujit cu multă râvnă pe bolnav şi ruga pe Dumnezeu să trăiască mulţi ani, ca să-l îngrijească cât mai mult. (Patericul atonit)








