„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Smerenia avvei Matoes
Odată, avva Matoes s-a dus de la Raito prin părţile magdolilor, împreună cu un frate. Episcopul locului l-a prins şi l-a făcut preot. La masă, episcopul i-a spus: „Iartă-mă, avva, ştiu că nu-ţi doreai acest lucru, dar am îndrăznit să-l fac, ca să fiu binecuvântat de tine“. Bătrânul i-a zis cu smerenie: „Sigur, nu-mi prea doream asta, dar cel mai mult mă întristează faptul că trebuie să mă despart de fratele care este cu mine. Nu pot face singur toate rugăciunile“. Episcopul îi zice: „Dacă ştii că-i vrednic, eu îl hirotonesc“. Avva Matoes răspunde: „Nu ştiu dacă-i vrednic, ştiu doar că este mai bun decât mine“. L-a hirotonit şi pe el. Dar amândoi au adormit întru Domnul fără să se fi apropiat de altar pentru împlinirea jertfei, căci bătrânul zicea: „Am încredere că Dumnezeu nu mă va judeca prea aspru fiindcă, deşi preot, nu fac euharistia, dar hirotonia este pentru cei neprihăniţi“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








