„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Splendoarea împărăţiei cerurilora
Fericitul Augustin a adresat o scrisoare lui Ambrosie, întrebându-l ce crede despre fericirea sfinţilor şi despre ceruri. Când scrisoarea se afla pe drum, Ambrosie a murit, dar i s-a arătat în somn lui Augustin şi l-a întrebat: „Eşti în stare să numeri stelele ceriului, nisipul pământului şi picăturile mării? Aceasta este cu mult mai uşor decât a descrie splendoarea cerului. Frumuseţea cerului este atât de mare, cum nu mi-aş fi putut-o închipui cu ochii mei pământeşti; este aşa de splendid, cum nu găsesc nimic cu ce l-aş putea compara“. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)








