„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Istorii cu tâlc: Splendoarea împărăţiei cerurilora
Fericitul Augustin a adresat o scrisoare lui Ambrosie, întrebându-l ce crede despre fericirea sfinţilor şi despre ceruri. Când scrisoarea se afla pe drum, Ambrosie a murit, dar i s-a arătat în somn lui Augustin şi l-a întrebat: „Eşti în stare să numeri stelele ceriului, nisipul pământului şi picăturile mării? Aceasta este cu mult mai uşor decât a descrie splendoarea cerului. Frumuseţea cerului este atât de mare, cum nu mi-aş fi putut-o închipui cu ochii mei pământeşti; este aşa de splendid, cum nu găsesc nimic cu ce l-aş putea compara“. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)





