„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători un
Istorii cu tâlc: Truda cea mai mare
Fraţii l-au mai întrebat (pe avva Agathon): „Ce virtute, părinte, între toate virtuţile obşteşti, cere truda cea mai mare?“. Răspunde: „Iertaţi-mă, eu socotesc că nu există altă trudă decât să te rogi lui Dumnezeu. Căci, de fiecare dată când omul vrea să se roage, duşmanii îl îmbrâncesc, ştiind că de nimic nu sunt împiedicaţi mai tare decât de rugăciunile către Dumnezeu. Orice ocupaţie ar avea omul, dacă stăruieşte în rugăciune, dobândeşte pacea sufletească. Rugăciunea până la ultima suflare se face cu luptă mare“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)





