„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Istorii cu tâlc: Un remediu contra trufiei
Odată, o domnişoară, aflând că un cunoscut va călători la Paris, l-a rugat ca la întoarcere să-i aducă o oglindă. Prietenul, cunoscând trufia femeii, la întoarcere i-a adus un craniu. Ea s-a speriat văzând darul, în timp ce domnul i-a zis:
- Vezi domnişoară, aceasta este o oglindă adevărată. Ce e drept privind-o nu veţi putea să vă faceţi părul, dar vă veţi putea aranja întreaga viaţă morală. În acest craniu erau odinioară doi ochi strălucitori, acum nu se mai văd; capul acesta avea un păr frumos ondulat, iar acum este chel; obrajii erau roşii ca trandafirii, acum au dispărut; avea dinţi ca nişte perle, buze roşi ca cireşele; vorbe dulci îi ieşeau din gură. Toate acestea, după cum vedeţi, au fost trecătoare; ce a fost ea sunteţi dumneavoastră acum, şi ce este ea acum veţi fi odată şi dumneavoastră. În urma acestor cuvinte, domnişoara s-a schim-bat şi a devenit un model de virtute. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)





