„În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șas
Istorii cu tâlc: Un sfat bun
Un stareţ intră odată în chilia unui călugăr care, din cauza ispitelor, a suferit mult post şi privegheri, aşa că trupul îi era ca o umbră. Stareţul îi vorbi prieteneşte călugărului:
- Frate, prin sârguinţa ta proprie nu vei putea scăpa de ispitele diavolului. Roagă-te Bunului Dumnezeu să-ţi dăruiască binefăcătorul Său har, întăreşte-ţi trupul tău prin mâncare, recrează-te noaptea prin somn şi nu te mai chinui cu lucrul prea strict. Stareţul îi spuse în continuare: - Trupul nostru este ca şi o haină. Dacă o îngrijim, putem să o păstrăm vreme îndelungată, iar dacă nu o îngrijim, în scurt timp va fi ruptă, murdară şi va trebui să o aruncăm. Fratele bolnav urmă sfatul bun al stareţului şi îşi întări trupul şi sufletul. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)