„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Un sfat înţelept
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Dacă suntem într-o călătorie şi călăuza ne rătăceşte, trebuie să-i atragem luarea-aminte?“. Bătrânul zice: „Nu“. Fratele întreabă: „Să-l lăsăm atunci să ne rătăcească?“. Bătrânul zice: „Dar ce să faceţi, să luaţi un ciomag şi să-l bateţi? Eu am cunoscut câţiva fraţi care călătoreau şprin pustiuţ şi călăuza lor i-a rătăcit, noaptea. Erau doisprezece şi toţi ştiau că s-au rătăcit şi fiecare se lupta cu sine, ca să nu spună. Când s-a făcut ziuă, călăuza şi-a dat seama că au greşit drumul şi le-a zis: «Iertaţi-mă, ne-am rătăcit». Toţi i-au zis: «Ştiam, dar am tăcut». El a fost uluit şi le-a zis: «Fraţii se stăpânesc până la moarte, ca să nu vorbească». Şi L-a slăvit pe Dumnezeu. Bucata de drum pe care o rătăciseră era de douăsprezece mile“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








