„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istorii cu tâlc: Viaţa lui Varnava anahoretula
În peştera sfântului râu Iordan era un anahoret, numit Varnava. Într-o zi s-a pogorât la Iordan ca să bea apă şi i s-a înfipt un spin în picior, dar a rămas cu spinul în picior şi nu primea să-l vadă doctorul. Piciorul i-a putrezit şi a fost silit să-şi ia un turn în Mănăstirea Turnuri-lor.
Piciorul însă putrezind din ce în ce mai mult, tuturor celor care veneau la el le spunea: - Cu cât suferă mai mult omul din afară, cu atât înfloreşte cel dinăuntru. După ce s-a suit avva Varnava anahoretul din peştera lui în lavra Turnurilor şi după ce a stat acolo câtva timp, a mers în peştera lui un alt anahoret. Când a intrat acesta în peşteră a văzut un înger a lui Dumnezeu stând pe altarul care-l făcuse în peşteră bătrânul şi-l sfinţise. Şi a zis anahoretul către înger: - Ce faci aici? - Sunt îngerul lui Dumnezeu, îi răspunde îngerul, şi de când s-a sfinţit altarul, mie mi s-a încredinţat de Dumnezeu. (Ioan Moshu, Limonariu sau Livada duhovnicească, Alba Iulia, 1991)