„Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe.
Istoriicu tâlc: Despre nejudecarea păcatelor aproapelui
O femeie, la mărturisire, după ce a spus câteva păcate uşoare ale ei, a început să spună defectele bărbatului. Deşi preotul a atenţionat-o să-şi mărturisească păcatele personale, femeia a continuat să spună şi păcatele soţului. La sfârşit, preotul i-a dat următorul canon: pentru păcatele ei să spună de trei ori rugăciunea „Tatăl nostru“, iar pentru ale bărbatului de trei ori Crezul.
- De ce şi pentru ale bărbatului? A întrebat femeia. - Pentru că le-ai mărturisit. Altădată să le mărturiseşti numai pe ale tale. (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)








