Lădiţa cu poveşti: Norişorul încăpăţânat

Trăia demult de tot, la puţin timp după ce Dumnezeu a creat cerul şi pământul, în familia domnului Nor, un băieţel numit Norişor. Era tare neastâmpărat şi jucăuş.

- Tata, îl rugă într-o dimineaţă Norişor pe domnul Nor, ce se întâmplă acolo jos, pe pământ?

- Când vei fi mare, te voi lua cu mine într-o călătorie de o zi şi o noapte, pentru a-ţi arăta tot pământul.

- Dar eu vreau acum!, zise încăpăţânatul Norişor.

- Dragul meu, acuma nu se poate, interveni mama Nor. Eşti încă mic şi oboseşti foarte repede.

Aşa că, resemnat, Norişor a înţeles că mai trebuia să crească pentru a călători. „Dar, dacă m-aş duce eu să-l rog pe domnul Soare să mă ia cu el?“, se gândi Norişor.

- Domnule Soare, domnule Soare, vă rog frumos, luaţi-mă şi pe mine în călătorie, se milogi Norişor.

- Ah, Norişor, răspunse domnul Soare cu o voce serioasă, dar nu pot, nu am cum. Drumul meu spre pământ este anevoios şi tu eşti încă mic. Mai aşteaptă puţin să creşti.

Bosumflat, Norişor se despărţi de domnul Soare. „Oare cine ar putea să mă ajute? Câtă răbdare crede şi domnul Soare că pot să mai am, să aştept atâta?“ Dar, dintr-o dată, îi veni ideea să o întrebe pe doamna Stela.

- Doamna Stela, vă rog vorbiţi cu steluţele să mă ia şi pe mine cu ele în călătorie.

- Norişor, dar nu avem cum, îmi pare rău!, se scuză doamna Stela.

Şi, iarăşi, supărat că nimeni nu vrea să-l ajute şi că trebuie să mai aştepte, a plecat şi de acolo. „La cine oare să mă duc?“, se tot gândi el. „Mă duc să vorbesc cu Doamne Doamne, sigur mă va ajuta.“

Şi plin de speranţă, se înfăţişă înainte Lui şi smerit spuse:

- Doamne Doamne, eu vreau să cresc, să fiu mare, să pot călători singur. Poţi, te rog, să mă ajuţi?

Şi Doamne Doamne l-a privit pe Norişor şi a început să râdă:

- Aaa! Şi tu vrei să fii mare ca să poţi călători singur?

Apoi, Doamne Doamne îi spuse lui Norişor pe un ton serios:

- Dar, de ce nu mai ai răbdare? Fiecare trebuie să fie mulţumit de soarta pe care Eu i-am dat-o. Dar, pentru că tu îţi doreşti atât de mult să fii mare, eu te voi ajuta. Însă, să ţii minte că, după ce creşti, nu vei mai putea niciodată redeveni copil.

Şi Doamne Doamne i-a îndeplinit vrerea lui Norişor, care străbătea acum cerul şi pământul neîncetat. Însă, mare i-a fost tristeţea când a descoperit că este obositor să fii mare, să ai griji. I-a părut rău că nu a ascultat şi a fost încăpăţânat. (Iuliana niŢĂ)