Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Luca 10, 19–21

Luca 10, 19–21

Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 21 Dec, 2019

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acel ceas, Iisus S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci așa a fost bunăvoința înaintea Ta.”

Numele vostru...

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXI, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 249

„Prin numele pe care-l dădeau copiilor lor, părinții de altădată îi învățau pe copiii lor să-şi alipească sufletul de virtute; nu făceau ca părinții de acum care pun nume la întâmplare copiilor lor. «Să punem copilului numele bunicului sau al străbunicului», spun aceştia de acum. Cei vechi nu făceau aşa! Îşi dădeau toată silința când puneau nume copiilor; iar numele dat copiilor nu era numai un îndreptar spre virtute pentru cei ce îl purtau, ci era şi învățătură de mare înțelepciune şi pentru ceilalți, şi pentru generațiile viitoare. (...) Deci nici noi să nu dăm nume întâmplătoare copiilor noştri, să nu le dăm numele bunicilor, ale străbunicilor sau ale celor care au strălucit în neamul nostru, ci numele sfinților bărbați care au strălucit în virtute, al celor care au avut multă îndrăznire înaintea lui Dumnezeu. Dar mai bine spus, nu trebuie să se bizuie numai pe numele acestora nici părinții, nici copiii care primesc acest nume! Numele nu foloseşte la nimic dacă cel ce poartă numele este lipsit de virtute; nu trebuie să se laude cu numele ce-l poartă, nici cu înrudirea cu sfinții bărbați, nici cu alt­ceva, ci cu îndrăznirea ce le-o dau propriile lor fapte. Dar mai bine spus, nici cu acestea să nu ne lăudăm, ci mai cu seamă atunci să ne smerim şi să fim modeşti, când putem aduna mare bogăție de virtute.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LI, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 178

„Uită-te cât de mare era priceperea celor din vechime, dar mai bine spus, cât de mare e înțelep­ciunea lui Dumnezeu, Care a făcut ca femeile să nu pună la întâmplare nume copiilor lor, ci să le dea nume care să spună mai dinainte cele ce vor fi. Rar de vei găsi ca părinții să dea copiilor numele lor - dar poate că niciodată -, ci tatăl, când avea să-i pună nume copilului, îi punea un nume străin şi nou, ca prin el să vestească mai dinainte cele ce vor fi. Mama lui Iacov a făcut la fel. Tot aşa a făcut şi Lameh când a pus nume fiului său. L-a numit Noe şi a adăugat zicând: Acesta ne va odihni (Facerea 5, 29). Iar dacă ai ticlui exact fiecare nume, vei găsi că fiecare nume spune ceva, nu ca acum, când părinții pun la întâmplare nume copiilor. Pe vremea veche scopul părinților era ca numele dat copiilor să le amintească necontenit de ceva.”