Luca 18, 31-34 (Iisus merge spre Ierusalim)

„În vremea aceea, luând Iisus la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, a zis către ei: Iată, ne suim la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise de proroci despre Fiul Omului. Căci va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat. Și, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide, dar a treia zi va învia. Ei însă n-au priceput nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei și nu înțelegeau cele spuse de Iisus.”

Fiul S-a întrupat ca să pătimească și să ne mântuiască

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Capitolul al Doilea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, ­pp. 949-950

„Ce spune deci cuvântul: «Ca bucuria Mea să fie în voi» decât că Unul-Născut S-a făcut ca noi, adică om, lipsit doar de păcat, voind să rabde și să pătimească toate. Căci Îl vom afla batjocorit și prigonit și supus la osânde grele, scuipat, bătut și biciuit, și, la urma tuturor, pironit din cauza noastră și pentru noi pe cruce. Dar toate aceste grele încercări nu L-au dus la o durere care să-L facă să nu îndure, ci L-au lăsat plin de bucuria și mulțu­mirea cuvenită Lui, deoarece a văzut mulțimea celor ce se mântuiesc, împlinind voia lui Dumnezeu-Tatăl. De aceea şi-a făcut necinstea bucurie și a socotit durerile o dulceață. Deși au fost multe și foarte crude îndrăznelile împotriva Lui, vom afla scris că Iisus Se veselea și a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci așa a fost bunăvoirea înaintea Ta (Matei 11, 25-26). Auzi că, deoarece vedea odinioară înțelepțiți pe cei ce erau prunci și fără minte, aduce mulțumire pentru noi Tatălui, Care ne mântuiește? Dar să ne amintim și de timpul când străbătea ținutul samarinenilor și, obosit de călătorie, ședea lângă fântâna lui Iacov, precum s-a scris (Ioan 4, 6). O femeie I-a împlinit dorința de-a scoate apă și I-a spus cele cuvenite, iar mulțimea samarinenilor ce-L aștepta L-a făcut să uite de mâncarea necesară. Căci ce a spus către ucenicii care Îl îndemnau să se împărtășească de mâncare: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui (Ioan 4, 34)? Oare nu se vede și de aici că își făcea o plăcere și o bucurie din împlinirea voilor părintești, adică din readucerea la mântuire a celor alunecați în pierzanie? Nu e nici o îndoială.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, Cap. 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1.087

„Căci I se aduce necinste pentru noi, deoarece El ridică păcatul nostru, după cuvântul prorocului, și pentru noi suferă dureri (Isaia 53, 4). Căci, precum a pricinuit desfiin­țarea morții, predând trupul Său morții, socotesc că la fel pălmuirea, prin care se împlinește necinstea lui Hristos, desființează necinstirea venită asupra noastră pentru neascultarea și păcatul răutății de la început.”

(Pr. Narcis Stupcanu)