Luca 20, 1-8

„În vremea aceea, pe când Iisus învăța poporul în templu și binevestea, au venit preoții și cărturarii, împreună cu bătrânii, și L-au întrebat, zicând către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea sau cine este cel ce Ți-a dat această putere? Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt și spuneți-Mi: Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Și ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: din cer, va zice: Pentru ce n-ați crezut în el? Iar dacă vom zice: de la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredințat că Ioan a fost proroc. Și au răspuns că nu știu de unde este. Atunci Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.”

Puterea Mântuitorului Hristos

Sfântul Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către acelaşi episcop Serapion, XIV, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 16, p. 98

„Dumnezeu fiind și om făcându-Se, ca Dumnezeu a înviat morți, a vindecat pe toți, a prefăcut apa în vin; căci nu erau acestea faptele omului. Iar purtând trup, înseta și obosea și pătimea, căci acestea nu erau proprii dumnezeirii.

Și ca Dumnezeu zicea: Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine” (Ioan 14, 11). Iar ca purtător de trup mustra pe iudei: De ce căutați să Mă omorâți pe Mine, omul care v-am vorbit despre adevărul pe care l-a auzit de la Tatăl Meu? (Ioan 8, 40). Iar acestea nu se săvârșeau în mod despărțit, după calitatea celor ce se săvârșeau, ca cele ale trupului să se arate fără dumnezeire, iar cele ale dumnezeirii, fără trup.

Toate se săvârșeau în chip unit și unul era Domnul care le făcea acestea în mod minunat prin harul Lui. Căci scuipa omenește, dar scuipatul era îndumnezeit. Fiindcă prin el făcea ochii orbului din naștere să vadă. Și vrând să Se arate pe Sine Dumnezeu, zicea aceasta cu limbă omenească: Eu și Tatăl una suntem (Ioan 10, 30); și vindeca cu însoțirea voinței omenești. Iar întinzând mâna, a vindecat pe soacra lui Petru care zăcea de friguri, și a înviat din morți pe fiica mai marelui sinagogii, care murise. (...) Dar ereticii, din neștiința lor, și-au ieșit din minți. Și unii, văzând cele trupești ale Mântuitorului, au tăgăduit afirmația: La început era Cuvântul (Ioan 1, 1); iar alții, privind cele ale dumnezeirii, n-au recunoscut afirmația: Cuvântul trup S-a făcut (Ioan 1, 14). Iar apostolul credincios, cunoscând iubirea de oameni a Domnului și văzând semnele dumnezeirii, s-a minunat de Domnul în trup. Dar privind iarăși cele proprii trupului, se uimește peste măsură, cunoscând lucrarea dumnezeirii din ele.”