Mântuitorul nu rămâne dator nimănui

Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru Templu) şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea? Ba, da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând: Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini? El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi. Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor? Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. Matei 17, 24-27; 18, 1-4

Citind fragmentul evanghelic de astăzi, ne atrag atenţia două idei. Întâi ni se vorbeşte despre obligaţia de a plăti dajdia, adică dările către stăpânire. Apoi ucenicii sunt lămuriţi despre cine este mai mare în Împărăţia lui Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos a fost întrebat, prin Petru, dacă vrea să plătească dajdia pentru templu. Evreii, sub stăpânirea romană fiind, plăteau impozite. Cei care colectau aceste dări erau iudei; ei adunau şi o taxă pentru templu. Astfel putem înţelege de ce Domnul Hristos a întrebat pe Petru: „Regii pământului de la cine strâng taxe, de la străini sau de la fii?“ Răspunsul era evident: de la străini. Şi Mântuitorul concluzionează: „Iată deci că fiii sunt scutiţi“. El, ca Fiu al lui Dumnezeu, şi ucenicii Săi, care sunt fraţi ai Fiului lui Dumnezeu, nu trebuia să plătească această taxă pentru templu. Domnul Hristos a îndemnat pe Petru să plătească dajdia; a fost un gest formal, prin care ni se arată că Mântuitorul nu rămâne dator nimănui. El nu cere, doar oferă.