Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Marcu 11, 22-26 (Puterea credinței)

Marcu 11, 22-26 (Puterea credinței)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Data: 13 Oct, 2021

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.”

Rugăciunea către Dumnezeu și împlinirea ei

Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, XXXI-XXXII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 482-483

„Cei ce se roagă nu vin la Dumnezeu cu rugăciuni goale și fără miezul faptelor. Cererea este fără răspuns când Dumnezeu este invocat printr-o rugăciune deșartă. Căci după cum pomul care nu face roade se taie și se aruncă în foc (Matei 3, 10), la fel și rugăciunea care n-are roadele ei nu poate fi vrednică de Dumnezeu, fiindcă nu e însoțită de fapte. De aceea, Sfânta Scriptură ne învață zicând: Bună este rugăciunea cu post și milostenie (Tobit 12, 8). Căci cel ce va da în ziua judecății răsplată pentru faptele bune și pentru milostenie și astăzi ascultă cu bună­voință pe cel ce vine la rugăciune după ce a făcut fapte bune. Așa și centurionul Cornelius pe când se ruga a meritat să fie ascultat, pentru că făcuse multe acte de milostenie față de popor și-L rugase întotdeauna pe Dumnezeu. Lângă el, care se ruga pe al nouă­lea ceas din zi, a venit îngerul cu mărturie pentru faptele lui spunându-i: Corneliu, rugăciunile și milosteniile tale s-au urcat la Dumnezeu și El nu le va uita (Fapte 10, 4). Ajung repede la Dumnezeu rugăciunile pe care le aduc în fața lui Dumnezeu faptele noastre bune.”

Origen, Contra lui Celsus, Cartea a VIII-a, cap. LXIV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, pp. 558-559

„(...) Îndrăznim să spunem că atunci când oamenii se îndreaptă cu toată inima spre bunurile netrecătoare și aduc lui Dumnezeu rugăciunile lor, o mulțime de sfinte puteri se roagă împreună cu ei - chiar dacă n-au fost invocate - și vin într-ajutor ființei noastre neajutorate. Și aș îndrăzni să spun că îngerii ne vin în ajutor tocmai din pricină că îi văd pe demoni cum se zbat și cum se luptă mai ales împotriva mântuirii celor care s-au dedicat cu totul lui Dumnezeu.”

Origen, Despre rugăciune, XII, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, p. 224

„Întrucât săvârșirea binelui și împlinirea poruncilor fac parte din rugăciune, trebuie să înțelegem că nu se poate să nu împreunăm rugăciunea cu fapta bună și fapta bună cu rugăciunea. Numai așa putem socoti împlinită porunca: rugați-vă neîncetat!, considerând întreaga viață a creștinului ca o neîntreruptă și mare rugăciune, din care ceea ce numim noi în mod obișnuit rugăciune nu-i decât o părticică.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)