Marcu 12, 38-44

„Zis-a Domnul: Păziți-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe. Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. Și, șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.”

Puterea faptelor bune

Herma, Păstorul, Porunca VIII - 38, 8-12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 257-258

„ - Arată-mi, Domnule, i-am spus eu, puterea faptelor bune, ca să umblu în ele și să slujesc lor, pentru ca, săvârșindu-le, să mă pot mântui.

- Ascultă, mi-a zis el, faptele cele bune, pe care trebuie să le faci și de la care nu trebuie să te înfrânezi.

Mai întâi de toate credința, frica de Domnul, dragostea, unirea, cuvintele dreptății, adevărul, răbdarea. Nimic nu-i mai bun decât acestea în viața oamenilor. Dacă cineva le va păzi pe acestea și nu se va înfrâna de la ele, fericit va fi în viața lui.

Ascultă apoi pe cele ce urmează acestora: să sprijini pe văduve, să cercetezi pe orfani și pe săraci, să izbăvești din nevoi pe robii lui Dumnezeu, să fii iubitor de străini - că în iubirea de străini se vede uneori facerea de bine -, să nu te împotrivești nimănui, să fii liniștit, să fii mai sărac decât toți oamenii, să respecți pe bătrâni, să faci dreptate, să păzești frățietatea, să înduri ocara, să fii îndelung răbdător, să nu ții minte răul, să mângâi pe cei cu sufletul chinuit, să nu respingi pe cei zdruncinați în credință, ci să-i întorci și să-i faci veseli, să sfătuiești pe cei care păcătuiesc, să nu asuprești pe datornici și pe cei lipsiți și altele asemenea acestora.

Ți se par bune acestea?, m-a întrebat el.

- Ce poate fi mai bun decât acestea!, i-am răspuns eu.

- Umblă în acestea, mi-a spus el, nu te înfrâna de la ele și vei trăi în Dumnezeu! Păzește, dar, porunca aceasta. Dacă faci binele și nu te înfrânezi de la el, vei trăi în Dumnezeu; și toți care fac așa vor trăi în Dumnezeu.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, Omilia XXVI, 21, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 211

„Cele pe care le săvârșești cu propriile-ți puteri sunt bune și bineplăcute lui Dumnezeu, dar nu sunt pure. De exemplu, iubești pe Dumnezeu, dar nu în chip desăvârșit; vine (însă) Domnul și-ți dă iubirea cea neschimbătoare și cerească. Te rogi, în chip natural, dar mintea îți este distrată și te gândești la multe; Dumnezeu (însă) îți dă rugăciunea cea adevărată, în duh și în adevăr (Ioan, 4, 23).”