Marcu 13, 31-37; 14, 1-2

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luați aminte, privegheați și vă rugați, că nu știți când va fi ziua aceea. Este ca un om care a plecat în altă țară și, lăsându-și casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Privegheați, dar, că nu știți când va veni stăpânul casei: seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața; ca nu cumva, venind fără de veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Privegheați! Și după două zile erau Paștile și Azimele. Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-L prindă cu vicleșug, ca să-L omoare. Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor.”

Privegheați și vă rugați!

Sfântul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al Treilea împotriva arienilor, XLIX, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 15, p. 380

„Nu e de folos oamenilor să cunoască când va fi sfârșitul sau când va fi ziua sfârșitului. Căci cunoscând aceasta vor disprețui timpul de până atunci, așteptând zilele apropiate sfârșitului și vor avea motiv să se îngrijească de ei numai atunci. De aceea (Hristos) a tăcut și în privința sfârșitului fiecăruia prin moarte, ca nu cumva mândrindu-se oamenii cu pretenția cunoștinței să înceapă să fie fără grijă în cea mai mare parte a timpului lor. Deci Cuvântul ne-a ascuns amândouă acestea: atât sfârșitul de obște, cât și sfârșitul fiecăruia (de fapt în sfârșitul de obște se cuprinde sfârșitul fiecăruia și în sfârșitul fiecăruia se cuprinde sfârșitul de obște), ca fiindu-ne acesta necunoscut și mereu așteptat, să înaintăm în fiecare zi ca niște chemați, întinzându-ne spre cele dinainte, și de cele dinapoi uitând (Filipeni 3, 13). (...) De aceea a adăugat Mântuitorul: Privegheați, deci, că nu știți nici voi în ce ceas vine Domnul vostru (Matei, 24, 42). (...) Când spune aceasta, voiește ca noi să fim totdeauna pregătiți.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XX, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, pp. 270-271

„Cea mai mare parte din semnele sfârșitului lumii s-au împlinit: Evanghelia s-a propovăduit în întreaga lume, au fost războaie, cutremure, foamete; așa că nu mai este mult până la sfârșit. Nu vezi semnele? (...) Nici cei de pe timpul lui Noe n-au văzut semnele prevestitoare ale prăpădului aceluia, ci continuau să joace, să mănânce, să se însoare; și au fost surprinși așa de pedeapsa aceea înfricoșătoare. La fel și cei din Sodoma; se desfătau și nu se sinchiseau de cele ce se petreceau în jurul lor și au fost făcuți scrum de fulgerele coborâte atunci din cer.

Gândindu-ne, dar, la toate acestea, să ne pregătim pentru plecarea noastră din lumea aceasta. Chiar dacă nu va veni acum sfârșitul lumii, dar sfârșitul fiecăruia, bătrân sau tânăr, bate la ușă.”