Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Marcu 3, 20-27 (Iisus le vorbește în pilde)

Marcu 3, 20-27 (Iisus le vorbește în pilde)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Data: 15 Sep, 2021

„În vremea aceea a venit Iisus în casă și iarăși mulțimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Și, auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, pentru că ziceau: Și-a ieșit din fire. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul și cu domnul diavolilor alungă diavolii. Însă Iisus, chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate Satana să alunge pe Satana? Dacă o împărăție se va dezbina în sine, acea împărăție nu mai poate dăinui. Și dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se țină. Și dacă Satana s-a ridicat împotriva sa însuși și s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârșit. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare și atunci va jefui casa lui.”

Împărtășania - armă împotriva demonilor

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, Cap. XXIX, Cap. XXX, 1-2, Cap. XXXI, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 430-431

„Ghermanus: Cum se face că-i vedem pe astfel de oameni (chinuiți de demoni) nu numai disprețuiți și urâți de toți, dar chiar ținuți mereu departe de Sfânta Împărtășanie, potrivit acestor cuvinte ale Evangheliei: Nu dați câinilor ceea ce este sfânt, nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, dacă este de crezut despre ei că, așa cum spui, umilința acestei ispite le este dată pentru a dobândi purificarea?

Serenus: Dacă vom avea această știință, sau mai degrabă credință, că toate se fac cu ajutorul lui Dumnezeu pentru folosul sufletelor, nu numai că nu-i vom disprețui, dar chiar ne vom ruga neîncetat pentru ei, ca pentru membrele noastre, și-i vom compătimi din toată inima, cu sentiment deplin (căci «Dacă suferă un mădular, suferă împreună toate mădularele»), știind că fără ei, care sunt membri ai comunității noastre, nu ne putem desăvârși. (...) Iar Sfânta Împărtășanie nu-mi amintesc să le fi fost interzisă vreodată. Ba mai mult, se socotea că ea trebuie să le fie dată zilnic. Ați înțeles greșit aceste cuvinte ale Evangheliei: Nu dați câinilor ceea ce este sfânt, ­fiindcă nu trebuie să se creadă că Sfânta Împărtășanie are menirea de a hrăni pe om, ci că, dimpotrivă, scopul ei este de a fi purificare și pavăză trupului și sufletului. Aceasta, primită de oameni, este ca un foc ce arde și alungă duhurile care au intrat în oameni și caută să se ascundă în membrele lor. (...) Duș­manul îl va asalta mai mult și mai mult pe cel asediat, dacă-l va vedea despărțit de Doctorul Cel ceresc și-l va ispiti cu atât mai des și mai primejdios, cu cât îl va simți mai îndepărtat de leacul cel duhovnicesc.

De altfel, trebuie să-i judecăm ca pe niște nenorociți și vrednici de dispreț pe cei pătați de toate crimele și ticăloșiile fără să arate vreun semn văzut că sunt stăpâniți de diavol și mai ales fără să fi trecut prin vreo încercare potrivită cu faptele lor, sau prin vreo pedeapsă de îndreptare. Nu merită lecuirea repede și ușoară a acestui timp cei a căror inimă este împietrită și nepocăită. Pedeapsa lor va depăși viața prezentă.”

(Pr. Narcis Stupcanu)