Marcu 6, 1-7

„În vremea aceea a venit Iisus în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El. Și, fiind sâmbătă, a început să învețe în sinagogă. Și mulți, auzindu-L, erau uimiți și ziceau: De unde are El acestea? Și ce este înțelepciunea care I s-a dat Lui? Și cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui? Oare nu este Acesta teslarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, și al lui Iosi, și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt oare surorile Lui aici la noi? Și se sminteau în privința Lui. Dar Iisus le zicea: Nu este proroc disprețuit decât în patria sa și între rudele sale și în casa sa. Și n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Și mâinile peste puțini bolnavi, i-a vindecat. Și Se mira de necredința lor. Și străbătea satele dimprejur învățând. Apoi a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate.”

Învățătorul și apostolii

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Capitolul al Doilea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 957-958

„Dându-Se pe Sine Însuși chip al acestui lucru și înfățișându-le ceea ce a săvârșit El, îi îndeamnă să imite pe Învățătorul, ca să lumineze pe aceia cu aceleași fapte, zicând: «Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales», și cele următoare. Înțelege-L că zice prin acestea: Încingeți-vă, o, ucenici ai Mei, cu iubirea unuia față de altul. Acestea sunteți datori să le faceți și voi altora cu toată străduința, așa cum am făcut Eu față de voi. Căci Eu v-am ales pe voi, nu voi, pe Mine. Eu am venit la voi și M-am făcut cunoscut vouă, care nu Mă cunoșteați, pentru iubirea mai presus de fire. (...) Ci vă veți face pe voi înșivă călăuzitori spre credință celor încă neștiutori și rătăciți, aducându-le celor ce vor să fie învățați propovăduirea mântuitoare și chemându-i cu râvnă la cunoașterea adevăratei cunoș­tințe de Dumnezeu, chiar dacă mintea unora se va înăspri în neascultare. Aceasta vă va fi și vouă, celor ce ați înaintat și v-ați bucurat de sporiri în cele bune, spre rodire mai multă în Dumnezeu, având ca rod pururea stăruitor și mântuitor rugăciunea atât de primită, încât tot ce voiți să primiți vi se va da dacă cereți în numele Meu. Deci trebuie să exprimăm, pe scurt, scopul acestui cuvânt, să facem clar ascultătorilor că (Hristos) convinge pe ucenici să aibă față de alții atâta iubire și vrea ca ei să aibă atâta râvnă în a nu șovăi să câștige pentru credință sufletele celor încă necredincioși, cât a avut El față de noi, sau cât le-a arătat lor.”