Marcu 6, 14-30

„În vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Alții însă ziceau că este Ilie, și alții că este proroc, ca unul dintre proroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan, căruia eu am pus să-i taie capul; el a înviat din morți. Căci Irod, trimițând, l-a prins pe Ioan și l-a legat în temniță din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și, auzindu-l, multe făcea și cu bucurie îl asculta. Deci, fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naștere, a făcut ospăț dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, iar fiica Irodiadei, intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi, și îți voi da. Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu. Și ea, ieșind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Și, intrând îndată cu grabă la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Și îndată, trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Și auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt. Și s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus Lui toate câte au făcut și câte au învățat.”

Cum ne ajută sfinții

Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XLVII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, p. 220

„Retrăgându-se (Cuviosul Antonie - n.n.) deci iar în singurătate şi hotărându-se ca pentru o vreme nici să nu iasă, nici să nu primească pe cineva, a venit la el un oarecare Martinian, căpetenie de oaste, care l-a stingherit pe Antonie. Căci avea o fiică bântuită de demon. Stăruind acesta mult să bată la uşă şi cerând să-l primească şi să se roage lui Dumnezeu pentru copilă, Antonie nu-i deschide, ci, uitându-se pe deasupra, îi zice: Omule, ce mă tot strigi? Sunt om şi eu ca şi tine. Dar de crezi în Hristos, Căruia Îi slujesc, mergi şi roagă-te lui Dumnezeu precum crezi şi dorința ți se va împlini. Crezând acela plecă, rugând pe Hristos, şi îndată avu pe fiica lui curățită de demon. Dar şi multe alte a făcut prin el Domnul, Care a zis: Cereți şi se va da vouă (Luca 11, 9). Căci mulți din cei ce pătimeau de vreo boală se curățau chiar fără să le deschidă el uşa, dormind numai afară de chilia în care viețuia singuratic crezând şi rugându-se.”