Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Marcu 9, 42-50; 10, 1

Marcu 9, 42-50; 10, 1

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 24 Ian, 2022

„Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceștia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare. Și, de te smintește mâna ta, taie-o, că mai bine îți este să intri ciung în viață decât, având amândouă mâinile, să te duci în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îți este ție să intri fără un picior în viață decât, având amândouă picioarele, să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este cu un singur ochi să intri în Împă­răția lui Dumnezeu decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea își pier­de puterea, cu ce o veți drege? Aveți sare întru voi și trăiți în pace unii cu alții. Și, ridicându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeei, de cealaltă parte a Iordanului, și mulțimile s-au adunat iarăși la El și iarăși le învăța, după cum obișnuia.”

De te smintește ochiul tău, scoate-l!

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LIX, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 688-689

„Hristos nu vorbește aici de mădularele trupului - Doamne ferește! -, ci de prieteni, de cunos­cuți, de cei pe care-i socotim niște mădulare de neapărată trebuință. Aceasta a spus-o și mai înainte și o spune și acum. Că nimic nu este atât de vătămător ca prieteniile rele. Ce nu poate constrângerea, poate de multe ori prietenia, fie spre paguba, fie spre folosul nostru. De aceea Domnul ne porun­cește, cu toată asprimea, să îndepărtăm de lângă noi pe cei ce ne vatămă, lăsând să se înțeleagă că aceștia sunt cei care ne smintesc.

Ai văzut cum a oprit vătămarea pricinuită de sminteli? Mai întâi prin aceea că a spus mai dinainte că vor fi negreșit sminteli, ca nimeni să nu se trândăvească, ci să le aștepte cu mintea trează; apoi prin aceea că a arătat că smintelile sunt un mare rău - că Hristos n-a spus numai atât: Vai lumii din pricina smintelilor!, ci a arătat și marea vătămare pricinuită de ele. (...) Apoi nu Se mulțumește cu acestea, ci arată și calea prin care putem evita smintelile.

- Care este această cale?

- Curmă, spune Hristos, prietenia cu cei răi, chiar dacă ți-ar fi cei mai buni prieteni! Și dă și un argument ce nu poate fi combătut: Dacă ți-i păstrezi ca prieteni, nici pe ei nu-i câștigi și te pierzi și pe tine; dar de curmi prietenia cu ei, îți câștigi mântuirea. Prin urmare, dacă cineva te vatămă cu prietenia lui, rupe orice legătură cu el. Dacă ne tăiem de multe ori unele din mădularele noastre, când nu mai pot fi vindecate și mai îmbolnăvesc și pe celelalte, apoi cu mult mai mult trebuie să facem aceasta cu prietenii.”