„În vremea aceea, fiind Iisus într-un loc și rugându-se, când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui. Și le-a zis: Când vă ru
Matei 10, 9-15
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și, intrând în casă, urați-i, zicând: «Pace acestei case!» Și, dacă este casa aceea vrednică, să vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Și dacă nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât acelei cetăți.”
Pacea este neprețuită
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1006
„Lumea, sau iubitorii lucrurilor din lume, cultivă uneori pacea între ei, dar nu pe cea în Hristos. De pildă, cei ce caută plăcerea trupurilor sunt foarte iubitori ai celor de aceleași moravuri. Cel ce poftește banii care nu-i sunt de nici un folos și, de aceea, e lacom, sau mare fur, va fi plăcut celui ce e pornit spre același rău. Căci fiecare animal iubește pe cel asemenea lui, după cum s-a scris, și omul se va lipi de cel asemenea lui (Ecclesiast 13, 15). În toate acestea se folosește în chip mincinos numele păcii, însă la cei sfinți nu e la fel, căci nu păcatul înfăptuiește legătura păcii, ci credința, nădejdea, iubirea și puterea evlaviei față de Dumnezeu. Și aceasta are loc în Hristos. Deci vârful tuturor bunătăților s-a arătat că este pacea în Hristos, care aduce cu ea, ca pe o soră, iubirea unora față de alții.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1153
„El salută pe Sfinții ucenici (după Înviere - n.n.) cu cuvintele «Pace vouă!», însemnând că El Însuși este pacea. Cei cărora le este prezent Hristos sunt păziți numaidecât netulburați. Aceasta s-a rugat și Pavel, să le vină de la Dumnezeu celor ce cred în El, zicând: Pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să păzească inimile voastre și cugetele voastre, întru Hristos Iisus (Filip. 4, 7). El spune că pacea lui Hristos mai presus de minte nu e alta decât Duhul Lui, de Care, dacă se împărtășește cineva, se umple de tot binele.”
Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 116
„Dacă ne vom strădui să facem bine, pacea ne va urma. Aceasta e pricina că nu poți găsi pacea la oamenii cuprinși de temeri omenești, care aleg mai degrabă desfătarea de aici decât făgăduința viitoare. Ei nu știu cât chin are desfătarea de aici și ce fericire are desfătarea viitoare.”